"Uite! Cred ca bucata asta de alun este buna, ne mai trebuie niste sarma de cupru pentru inele, doua cuite pe post de "munileta", vad ca fir de nailon ai, carlig iti dau eu, si stai asa, ne mai trebuie un dop de pluta si o pana de gaina de la aripa si poti veni maine dimineata cu mine la rau", imi spunea cu multa insufletire acum 40 de ani bunul meu prieten din copilarie Lica Belgianului dintr-un sat de pe valea raului Mara, unde mi-am petrecut o parte din copilarie. Si ne-am dus a doua zi dimineata la rau cu o nerabdare greu de descris, nerabdare pe care am trait-o de atatea si atatea ori si o simt de fiecare data cand ma duc la pescuit. Nimic nu se compara cu fiorul pe care mi l-a transmis prima tresarire a dopului de pluta (rotunjit cu o lama de barbierit a tatalui meu), cu reactia de a intepa si cu senzatia ca la capatul firului de nailon se zbate sa scape, PESTELE si eu trebuie sa ma lupt cum pot sa nu-l scap. Aceste senzatii si acesti fiori i-am cautat si ii caut de multi ani. Acea tresarire a plutei o caut si azi la partidele de scobarit sau de crap la shefield,

Azi in locul batului de alun tin in mana bolognesa de carbon nanolith, locul sarmei de cupru lau luat inelele fuji, in loc de cuie se afla o mulineta cu multi rulmenti si ultra usoara, carligul parca are alta forma iar pe firul de 0,10 aproape invizibil se afla o pluta din balsa cu chila de carbon si antena de plastic fina, vizibila de la 10-20 m datorita culorilor ''fosfo". Aceasta este legatura mea cu plutele de pescuit pe care le-am cumparat cu sutele in decursul anilor, si nu odata, oricat de ''profi' erau, parca as fi vrut sa le imbunatatesc forma sau portanta sau culorile sau marimea. Ei bine acum am aceasta sansa de a produce plute de pescuit in diverse modele si marimi, modele cunoscute si probate cat si poate, cateva modele proprii. Asa ca tuturor celor care vor folosi plutele TOM le doresc fir intins!